Традиційне паломництво до Молішета, Румунія – Pelerinajul tradițional la Molișet, România

Традиційне паломництво до Молішета, Румунія – Pelerinajul tradițional la Molișet, România

Про заклик до святості сьогодні
Традиційне паломництво до Молішета,
з преосвященним Клавдіу, єпископом Клуж-Ґерли

(vezi textul românesc de mai jos)

Sursa: www.eparhiaclujgherla.ro

У неділю, 27 червня 2021 р., – першу після П’ятидесятниці, як і щороку, відбулося паломництво до монастиря Зшестя Святого Духа в Молішеті Чину Святого Василія Великого (ЧСВВ). Преосвященний Клавдіу, єпископ Клуж-Ґерли, продовжив традицію служіння у цей день архиєрейської Святої Літургії в монастирі. Уранці ієрарха зустріли перед монастирем Зшестя Святого Духа ченці-василіяни, о. Ерміл Журжа, протоігумен Провінції свв. апп. Петра і Павла в Румунії, та о. Домінік Гужа, ігумен монастиря. Преосвященний владика привіз із Клужа мощі блаженного священномученика єпископа Юліу Госсу. Тож далі преосв. владика Клавдіу, який ніс реліквіарій з мощами, а за ним священники, богопосвячені особи та вірні, процесійно перейшли від будинку монастиря до дерев’яної церкви. На просторому подвір’ї перед церквою відбулася архиєрейська Свята Літургія. Літургійний спів очолив хор із Бекляна, разом з яким співав молодіжний хор з Бекляна, а також студенти семінарії. Добрий порядок під час богослуження забезпечували чисельно присутні гірські скаути.

Участь у відправі взяли десятки священиків, ченців-василіян, сестер Чину Святого Василія Великого – з матір’ю Верідіаною, настоятелькою Провінції, сестрами із Згромадження Сестер Божої Матері – з матір’ю Теодоріною, генеральною настоятелькою, та представники місцевої влади. До 1000 віруючих з протопресвітератів Бекляна, Бистриці, Родни, Клужу, з усієї території єпархії Клуж-Ґерли і з-за її меж прибули отримати благодать від джерела святості, продовжуючи тим самим традицію майже 30-річного паломництва до Молішета.

У своїй проповіді преосвященний Клавдіу привітав паломників, які прибули «зблизька чи здалека, щоб знайти джерело святості, щоб разом віднайти себе як святі Божі і разом побачити, що означає святість святих, яких ми шануємо на іконах, але також, що означає святість у нашому житті». Він одночасно привітав отців і братів василіян, настоятеля провінції о. Ерміла, а також присутніх сестер і всіх вірних, бо разом «у цей день ми ще раз засвідчимо, що означає Церква Божа. Ми покликані шукати місць благодаті, місць паломництва не тому, що ми не знаходимо Бога у своєму житті, а тому, що наше життя має такий динамізм, що ми повинні постійно виходити з цього світу і приходити в таке місце, як сьогодні, як Ісус вийшов з учнями та апостолами, з усіма людьми з міст, щоб проповідувати слово Боже». Преосвященний владика також сердечно привітав усіх, хто перебував у духовному єднанні за посередництвом Радіо Марія.

Говорячи про святість, преосв. Клавдіу згадав, що серед актуальних справ беатифікації в Румунській З’єднаній Церкві дві стосуються ченців Чину Святого Василія Великого. Перша, справа брата Міхая з Прилога (відійшов до Господа в 2000 р.), про яку він сказав, що кілька днів тому дізнався добру новину: документація була затверджена і можна звертатися із проханням про призначення релятора з Конгрегації до Справ Святих у Римі. Друга справа – ієромонаха Леона Ману, настоятеля греко-католицького монастиря Нікула, який помер у в’язниці в Ґерлі в 1958 році. Дивлячись на ці два приклади та на святих Церкви, преосвященний владика зазначив, що «святість знаходимо не лише в іконостасі і в іконах, але святість – це дар Божий і водночас вимога для кожного з нас », бо Бог діє« у Своїй Церкві, в нашому житті, сьогодні». Святі не є десь далеко, а є вони серед людей, часто сучасників. Він згадав Папу Римського Івана Павла ІІ, матір Терезу з Калькутти та багатьох інших – усі вони «розповідають нам про святість, і варто пам’ятати, що перші християни називали «святими» один одного».

Виходячи з цих прикладів, ієрарх пояснив, що святість не належить до людських якостей, а приходить «силою Божою». Тому, щоб бути святим, потрібно лише «бути близьким до святості Духа Святого, до святості Бога». Згадуючи про преосвященного владику Флорентина, який приїжджав у Молішет, «як додому», преосвященний Клавдіу розповів, як і його попередник у попередні роки, «одну історію». Він описав, як одна маленька дівчинка розуміла святість. Відкликаючись до погляду на вітражі, дівчинка сказала: «Святі – це люди, через яких проходить світло». «Ось, – сказав преосвященний Клавдію, – це добрий образ для нашої святості: чим більше ми прозорі для Божої благодаті, тим більше Святий Дух може наповнити нас святістю». Але для того, щоб Божа благодать наповнила нас, необхідно «спорожнити себе, наше «его» » – і якрез до цього запрошує євангеліє цієї неділі.

Преосвященний владика пояснив прохання Ісуса в Євангелії (Мт. 10, 37-38): «Хто любить батька або матір більше від мене, той не достойний мене», – як заклик до «радикального життя». Тому що, «наша мета не є залишитися в цьому світі, але ми створені для вічного життя, для повної радості. Ми проходимо цією землею, щоб підготуватися до вічного життя. І саме тому заклик Ісуса настільки радикальний, щоб ми не застрягли в цьому світі». «Ми всі покликані до святості! », – наголосив преосв. Клавдіу, оскільки ми були освячені під час Хрещення, отримали дар Святого Духа і покликані діяти так, щоб це насіння, Святого Духа, зростало в наших душах. І якщо ми дозволимо цьому насінню рости, якщо ми дозволимо Господу піклуватися про насіння в саду нашої душі, тоді святість справді приноситиме плоди в нашому житті! Ми покликані, любі віруючі, бути руками, ногами Спасителя і говорити з нашими братами, допомагати їм, втішати наших братів в ім’я Спасителя».

Ієрарх розповів також про святість благословенних греко-католицьких єпископів-мучеників, щоб дати зрозуміти, що святість є для кожного, вона доступна кожному. Він показав, що покликані люди, вибрані Богом, – згадані при читанні Діянь Апостолів цього дня, – святі, не були без хреста, але Бог був з ними. І, як вони, і ми можемо стати святими, «якщо ми зробимо так, як запрошує Свята Літургія, відкладемо всі земні турботи, відкинемо їх, тоді ми ввійдемо в іншу логіку і подивимося на те саме життя і той самий світ Божими очима». Він також дав гарне заохочення: «Давайте подумаємо, що все почалося з Ісуса та 12 апостолів, і сьогодні ми тут, з того насіння, від того початку».

«Подумаймо, що наша Церква здавалася близькою до кінця, знищеною, замкнутою надзвичайно суворим, потужним режимом, який був впевнений, що це змусить нашу Церкву зникнути. І сьогодні ми тут. Чи ми тут завдяки своїм силам та якостям? Вже не кажучи про те, що ми грішні люди. Але ми люди, які дозволяють Духові Святому, Утішителю, діяти в своїх душах», і ми, такі як є, з гріхами, зі слабкостями, «щодня беремо свій хрест і йдемо за Христом. Бо ми знаємо, у кого віримо! Ми знаємо, що Ісус Христос ніколи не покидає нас! » – сказав Ієрарх, додавши: «Ось чому сьогоднішнє свято надзвичайно важливе: це свято всіх святих і наше свято, тих, хто має святість у наших душах і повинен дати йому зростати, розвиватися, день у день. Ісус закликає нас до святості, і ми тут, щоб шукати цього».

Це життя – безперервне паломництво. «І тут, у Молішеті, ми знаходимо Хрест, знаходимо Церкву, знаходимо Святу Матір. Так буде, коли ми дійдемо до кінця нашого цьогосвітнього паломництва. Ніколи не здаваймося, бо в цьому світі немає нічого, що відділяло б нас від любові до Бога, від любові до Святої Матері: ні страждання, ні хвороби, ні навіть смерть». І перед обличчям хреста, випробувань, він радив просити про допомогу Святу Матір, «особливо в годині нашої смерті. Ми співаємо їй багато разів, називаючи Святою Матір’ю. І вона є нашою Святою Матір’ю. Ми співаємо їй, що ми – сини її сліз, і це правда. Яку любов має до нас Свята Матір, щоб любити нас, прощати нам, коли її Син, Ісус, помер на Хресті задля нас. Яка мати могла би прощати й любити так само, яка мати могла би бути поруч з нами щомиті, коли ми вимовляємо її ім’я, коли її Син помер на Хресті за наші гріхи. Пам’ятаймо завжди про любов Святої Матері. Це вершина святості та сьогоднішнього святкування. Це вона не чинить опору божественній благодаті, через неї проходить світло».

Святість зійшла з Неба, з ікон – у серця, в душі, через слово повчання. І преосвященний владика завершив із впевненістю, ще сильнішою у світлі сказаного: «Чи трагедією, прикрою подією було те, що преосвященний Флорентин відійшов до Господа? Ні, дорогі вірні. Преосвященний Флорентин все своє життя готувався до цієї миті, він увійшов до церкви для цієї миті переходу до вічності. І кожен з нас готується щомиті вступити у вічне щастя, де немає ні болю, ні смутку, ні зітхання. І, дивлячись на його приклад, пам’ятаймо, що ми перехідні особи», а, водночас, маймо в душі свідомість, що «ніщо не відділить нас від любові до Бога! »

Після відправи Святої Літургії преосвященнійший Клавдіу прочитав молитву до блаженних греко-католицьких єпископів-мучеників та молитви за беатифікацію двох ченців Чину святого Василія Великого: брата Михаїла та ієромонаха Леона Ману. Протоігумен о. Ерміл, ЧСВВ, радісно привітав паломників і, зокрема, подякував преосвященному Клавдію за його присутність у Молішеті вперше (тільки нещодавно владика Клавдіу став єпископом єпархії Клуж-Ґерли, після несподіваної смерті в січні цього року преосвященного Флорентина Крігелмеану). А також зазначив, що, владика, ще будучи ректором Румунської місії в Парижі, на прохання монахів-василіян, був посередником у передачі коштів, які були необхідні для зведення монастиря в Молішеті. Потім він розповів про роки, коли катакомбна Церква, після 1989 року, вийшла на світло, але монахи-василіяни не мали монастиря. Хоч історичних монастирів їм не повернули, та були щедрі люди, з любов’ю до Бога, які зробили можливим існування монастиря ЧСВВ у Молішеті. На завершення благословенного традиційного паломництва до Молішета 2021 року отець протоігумен подарував єпископові Клуж-Ґерли, від імені монахів-василіян, ікону Пресвятої Діви Марії.

Переклад на українську мову: прес-служба сайту osbm.info

* * *

Despre imperativul sfințeniei azi
Pelerinajul tradițional la Molișet,
cu Preasfințitul Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla

În ziua de Duminică, 27 iunie 2021 – cea dintâi după Rusalii, s-a desfășurat, ca în fiecare an, pelerinajul la Mănăstirea “Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM). Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a continuat tradiția celebrării, în această zi de sărbătoare, a Sfintei Liturghii Arhierești la mănăstire. La orele dimineții, Ierarhul a fost primit în fața Mănăstirii “Coborârea Spiritului Sfânt” a călugărilor bazilieni, de către pr. Ermil Jurja, protoegumen OSBM și de pr. ierom. Dominic Huja, egumen. Preasfinția Sa a adus, din Cluj, relicvele Fericitului Episcop martir Iuliu Hossu. În continuare, PS Claudiu care purta relicvariul cu moaște, urmat de preoți, persoane consacrate și credincioși, au mers în procesiune de la mănăstire, până la bisericuța de lemn. În curtea încăpătoarea bisericii s-a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească. Răspunsurile liturgice au fost date de corul din Beclean, alături de care s-a aflat și un cor de tineri din Beclean, precum și studenți seminariști. Buna desfășurare a celebrării a fost vegheată de Cercetașii Munților, prezenți în număr mare.

Au participat zeci de preoți, călugări bazilieni, surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare – cu Maica Veridiana, Superioară provincială, surori din Congregația Surorilor Maicii Domnului – cu Maica Teodorina, Superioara generală, autorități locale. Au venit să primească har din izvorul sfințeniei, până la 1000 de credincioși din protopopiatele Beclean, Bistrița, Rodna, Cluj, de pe întreg teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla și nu numai, fiind astfel continuată tradiția de aproape 30 de ani a pelerinajului la Molișet.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a salutat pelerinii veniți “de aproape sau de departe, ca să regăsim sursa sfințeniei, pentru a ne regăsi împreună ca și sfinți ai lui Dumnezeu și pentru a vedea împreună ce înseamnă sfințenia sfinților pe care îi cinstim în icoane, dar și ce înseamnă sfințenia din viața noastră”. I-a salutat, totodată, pe părinții și frații bazilieni, pe Superiorul provincial, pr. Ermil, de asemenea pe surorile prezente și pe toți credincioșii, pentru că, împreună, “în această zi să dăm mărturie încă o dată despre ce înseamnă Biserica lui Dumnezeu. Suntem chemați să căutăm locurile cu har, locurile de pelerinaj, nu pentru că nu îl găsim pe Dumnezeu în viața noastră, ci pentru că viața noastră are un astfel de dinamism încât trebuie constant să ieșim din lumea aceasta și să venim într-un loc ca și cel de astăzi, așa cum Isus ieșea împreună cu ucenicii și cu apostolii, cu toți oamenii din cetăți, pentru a predica cuvântul lui Dumnezeu.” Preasfinția Sa a salutat cu drag și pe toți cei care se află în comuniune spirituală prin intermediul Postului Radio Maria.

Pentru a vorbi despre sfințenie, PS Claudiu a menționat că între cauzele de beatificare în curs, în Biserica Română Unită, două sunt pentru călugări ai Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Cea dintâi, cauza fratelui Mihai din Prilog (trecut la Domnul în anul 2000), despre care a spus: “de puține zile am aflat o veste bună: a fost aprobată documentația, și se poate cere numirea unui relator din partea Congregației pentru Cauzele Sfinților de la Roma”. Cea de-a doua cauză este pentru pr. ieromonah Leon Manu, egumenul Mănăstirii greco-catolice Nicula, mort în închisoare, la Gherla, în 1958. Privind spre cele două exemple și spre sfinții Bisericii, Preasfinția Sa a atras atenția că “sfințenia nu o găsim doar pe iconostase și în icoane, ci, sfințenia este un dar al lui Dumnezeu și o cerință în același timp pentru fiecare dintre noi”, pentru că Dumnezeu lucrează “în Biserica Sa, în viața noastră, astăzi”. Sfinții nu se află undeva departe, ci ei se află printre oameni, de multe ori contemporani. L-a pomenit pe Papa Ioan Paul al II-lea, pe Maica Tereza de Calcutta și mulți alții – cu toții “ne vorbesc despre sfințenie și merită să ne aducem aminte că primii creștini își spuneau «sfinți» unii altora”.

Pornind de la aceste exemple, Ierarhul a explicat că sfințenia nu ține de calitățile umane, ci ea vine “prin puterea lui Dumnezeu”. De aceea, pentru a fi sfinți este nevoie doar “să fim aproape de sfințenia Spiritului Sfânt, de sfințenia lui Dumnezeu”. În amintirea Preasfințitului Florentin, care venea la Molișet, “ca acasă”, Preasfințitul Claudiu a spus, la fel ca predecesorul său în edițiile din anii care au trecut, “o povestioară”. A descris cum a înțeles o fetiță sfințenia. Pornind de la vederea unor vitralii, fetița a spus: “sfinții sunt oameni prin care trece lumina”. “Iată”, a spus PS Claudiu, “o bună imagine pentru sfințenia noastră: cu cât mai mult suntem transparenți în fața harului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Spiritul Sfânt ne poate umple de sfințenie”. Dar, pentru ca harul lui Dumnezeu să ne umple, este necesar să “ne golim de noi înșine, de ego-ul nostru” – și aceasta este invitația evangheliei din această duminică.

Preasfinția Sa a interpretat cererea lui Isus din evanghelie (Mt 5,42-48): “Cel ce iubește pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”, ca pe o chemare la “viață radicală”. Pentru că, “menirea noastră nu este să rămânem în această lume, ci noi suntem făcuți pentru viața veșnică, pentru bucuria deplină. Suntem, pe acest pământ, în trecere, ca să ne pregătim viața veșnică. Și, de aceea, chemarea lui Isus este atât de radicală, pentru a nu ne împotmoli în această lume.” “Toți suntem chemați la sfințenie!”, a subliniat PS Claudiu, pentru că “am fost sfințiți în momentul Botezului, am primit darul Spiritului Sfânt și suntem chemați ca această sămânță, a Spiritului Sfânt, să o facem să crească în sufletele noastre. Și dacă lăsăm ca această sămânță să crească, dacă lăsăm ca Domnul să îngrijească sămânța din grădina sufletului nostru, atunci, într-adevăr sfințenia dă roade în viețile noastre! Suntem chemați, iubiți credincioși, să fim mâinile, picioarele Mântuitorului și să vorbim fraților noștri, să îi ajutăm, să îi consolăm pe frații noștri în numele Mântuitorului.”

Ierarhul a vorbit și despre sfințenia Fericiților Episcopi greco-catolici martiri, pentru a înțelege că sfințenia este pentru fiecare, este la îndemâna fiecărui om. A arătat că oamenii chemați, aleși de Dumnezeu – despre care pomenește și lectura din Faptele Apostolilor din această zi, sfinții, nu au fost lipsiți de cruce, dar Dumnezeu era cu ei. Iar, asemeni lor, putem deveni sfinți “dacă facem așa cum Sfânta Liturghie ne invită, să lăsăm toată grija pământească, să o lepădăm, atunci intrăm într-o altă logică și privim aceeași viață și aceiași lume, cu ochii lui Dumnezeu”. A adresat și o frumoasă încurajare: “să ne gândim că totul a început cu Isus și cu 12 apostoli și astăzi, noi, suntem aici, din acea sămânță, din acel început”.

“Să ne gândim că Biserica noastră părea sfârșită, terminată, închisă de către un regim extrem de dur, de puternic, care era convins că va face Biserica noastră să dispară. Și astăzi, suntem aici. Oare, suntem aici prin puterea și calitățile noastre? Nici vorbă, suntem oameni păcătoși. Dar suntem oameni care îl lăsăm pe Spiritul Sfânt, Mângâietorul, să lucreze în sufletele noastre” și, așa cum suntem, cu păcate, cu slăbiciuni, “ne luăm crucea în fiecare zi și mergem după Cristos. Fiindcă știm Cui credem! Știm că Isus Cristos nu ne abandonează niciodată!”, a spus Ierarhul, adăugând: “De aceea sărbătoarea de astăzi este extrem de importantă: este sărbătoarea tuturor sfinților și sărbătoarea noastră, a celor care avem sfințenia în sufletele noastre și trebuie să o lăsăm să crească, să se dezvolte, zi de zi. Isus ne cheamă la sfințenie și suntem aici să căutăm acest lucru.”

Viața aceasta este un continuu pelerinaj. “Și aici, la Molișet, regăsim Crucea, regăsim Biserica, o regăsim pe Maica Sfântă. Așa va fi și atunci când vom ajunge la capătul pelerinajului nostru lumesc. Să nu ne lăsăm niciodată abătuți, fiindcă nu există nimic în lumea aceasta care să ne separe de iubirea lui Dumnezeu, de iubirea Maicii Sfinte: nici suferința, nici boala, nici chiar moartea.” Iar în fața crucii, a încercărilor, a îndemnat la a cere ajutorul Maicii Sfinte, “mai ales pentru ceasul morții noastre. Îi cântăm, de multe ori, numind-o Măicuță Sfântă. Și este Măicuța noastră Sfântă. Îi spunem, cântând, că noi suntem fiii lacrimilor ei și este adevărat. Ce iubire are Maica Sfântă pentru noi, ca să ne iubească, să ne ierte, atunci când Fiul ei, Isus, a murit pe Cruce din cauza noastră. Oare ce mamă ar putea să ierte și să iubească la fel, ce mamă ar putea să fie lângă noi în fiecare clipă când îi rostim doar numele, atunci când Fiul ei a murit pe Cruce pentru păcatele noastre. Să ne aducem întotdeauna aminte de iubirea Maicii Sfinte. Ea este culmea sfințeniei și a sărbătorii de astăzi. Ea este cea care nu opune nici o rezistență harului divin, prin ea lumina trece.”

Sfințenia a coborât din Cer, din icoane, în inimi, în suflete, prin cuvântul de învățătură. Și Preasfinția Sa a încheiat cu o încredințare, mai puternică în lumina celor spuse: “A fost o tragedie, un eveniment nefericit, că Preasfințitul Florentin a trecut la Domnul? Nu, iubiți credincioși. Preasfințitul Florentin s-a pregătit toată viața pentru acest moment, a intrat în Biserică pentru acest moment al trecerii la cele veșnice. Și, fiecare dintre noi ne pregătim în fiecare clipă pentru a intra în fericirea veșnică, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin. Și, privind la exemplul său, să ne aducem aminte că suntem oameni trecători”, și, totodată, să avem în suflete conștiința că: “nimic nu ne separă de iubirea lui Dumnezeu!”

După celebrarea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Claudiu a făcut rugăciunea către Fericiții Episcopi greco-catolici martiri și rugăciunile pentru beatificarea celor doi călugări ai Ordinului Sfântului Vasile cel Mare: fratele Mihai și ierom. Leon Manu. Pr. Ermil, protoegumenul OSBM, a salutat cu bucurie pelerinii și, în mod special, a mulțumit Preasfințitului Claudiu pentru prezența sa la Molișet, pentru întâia oară, cu mențiunea că, în timp ce era rector al Misiunii Române din Paris, Preasfinția Sa a mijlocit, la rugămintea călugărilor bazilieni, o sumă necesară la ridicarea mănăstirii din Molișet. A vorbit apoi despre anii de după 1989, în care Biserica ieșea la lumină, dar călugării bazilieni nu aveau nici o mănăstire. Deși nu le-au fost restituite mănăstirile, au fost persoane generoase, cu iubire de Dumnezeu, care au făcut posibilă existența Mănăstirii OSBM la Molișet. Pr. protoegumen OSBM a oferit Episcopului de Cluj-Gherla, din partea călugărilor bazilieni, o icoană a Preasfintei Fecioare Maria, moment care a încheiat binecuvântata ediție din 2021 a pelerinajului tradițional la Molișet.

Close Menu